De ceea ce îţi este frică, de aia nu scapi.


 

Frica a ajuns să ne conducă într-o oarecare măsură, iar dacă continuăm să ne fie frică nu vom evolua niciodată din stadiul în care suntem acum, nu neapărat evoluţie pe scara fizică ci mai mult evoluţie pe scara spirituală, mentală. Cum am mai spus şi în articolele precedente eu sunt pe principiul evoluţiei speciilor, asta pentru a face o paranteză.

Să revenim la frică care ne domina pe fiecare în parte, chiar dacă unii nu vor să recunoască, chiar dacă unele persoane pot să jure cu mâna pe inimă că nu au frica de nimic de fapt în interiorul lor se ascunde o frică de ceva anume. Spre exemplu, de curând cu ajutorul unei prietene am constatat că mie personal îmi este frică de moarte, dar nu neapărat moartea în sine ci mai degrabă de ceea ce va rămâne după moartea mea.

Dar fiecare are o frică până la urmă, frică de a dezamăgi pe cineva anume, poate pe cineva apropiat, frică fizică, de anume vietăţi, frică de a fii părăsiţi, de a fi lăsaţi singuri pe lume, într-un anumit loc să se descurce într-un fel anume, sunt fel şi fel de frici, mai mari sau mai mici, dar care evident în ochii noştrii par cele mai mari frici, dar în ochii altor persoane pare nesemnificative.

Aşadar trebuie să învăţăm să ne depăşim fricile pentru a putea trece mai departe, pentru a ajunge la un anumit stadiu al vieţii noastre, nu spun acest lucru de sus, ca şi când eu am făcut acest lucru, iar acum sunt împăcat cu mine, spun acest lucru ca o persoană care trebuie ea însăşi să facă această schimbare, să treacă de acest pas şi din moment ce eu aş vrea să fac această schimbare voi de ce nu aţi putea.

Sursele imaginilor le puteţi găsi aici şi aici.

2 comments

  1. Sa-ti depasesti temerile… E o psihiologie, crede-ma, de doi bani… Oricat de mult te-ai lupta sa-ti depasesti fricile, sa fii linistit, rece, stapan pe tine, tot iti mai ramane ceva, la infinit, de care sa te temi… Nu le poti depasi decat intr-un singur fel: sa nu-ti mai fie frica de absolut nimic. Nici de moarte si nici de D-zeu.
    Reversul medaliei e ca te transformi, treptat, intr-o fiinta rece, insensibila, care nu mai stie ce-i spaima, ce-i acela un sentiment – iubire, pietate…
    Personal, nu recomand nimanui o astfel de psihologie: te face neom. Din pacate, pentru totdeauna…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s