Cred că toţi aţi avut momente în care pur şi simplu v-aţi trezit de dimineaţă plini de energie, plini de viaţă cu idee de a face ceva util în ziua respectivă. Dar cu siguranţă v-aţi trezit şi în anumite dimineţi fără chef de nimic, dorind numai să dormiţi mai mult sau să leneviţi în pat.

Ei bine, ca şi în titlu, aceste sunt momente şi momente pe care le avem în viaţa noastră şi cu care trăim până la adânci bătrâneţi. Acum depinde de fiecare persoană, dacă învinge lenea şi nu este nimic important de făcut, atunci se poate lenevi o zi întreagă, dacă sunt care nu necesită amânare, atunci ne ridicăm în capul oaselor şi “pe cai ca se filmează”.

Ei bine, un moment de genul acesta am avut şi eu săptămâna asta, pentru că mi-am luat “concediu: de la şcoală şi am stat acasă să frec menta, dar nu s-a întâmplat cam aşa. Toată săptămâna m-am trezit la 8 dimineaţa cu o energie şi cu un chef să fac ceva de nedescris.

Zis şi făcut, de luni până miercuri am mai făcut câte ceva prin curte, am mai dat din zăpada că se topea şi făcea zarvă în toată curtea şi aşa mai departe. Toate bune şi frumoase, chef de viaţa de nedescris şi plin de energie.

Ei bine, azi dimineaţă zici că m-a lovit lenea în moalele capului. Nu tu chef să te dai jos din pat, nu tu chef de meditaţii la mate, nu tu chef de făcut duş, nu tu chef de dus la bancomat. Zici că toate s-au adunat în ziua asta numai ca să îmi pună mie beţe în roate. Până la urmă am reuşit să înving lenea de astăzi şi să vedem ce se mai întâmpla până la sfârşitul zilei.

Mâine începe o nouă zi, dar sper că o zi precum cele de luni până miercuri, altfel nu mă mişc din pat toată ziua.

Sursele imaginilor le puteti gasi aici si aici.

La noi în ţara încă nu se practică acest lucru, dar am impresia că o să se întâmple la un moment dat ca oamenii care au tatuaje să fie priviţi altfel de către societate, să fie nişte paria, nişte persoane anormale care sunt privite cu ură şi care să nu aibă acces la anumite beneficii.

De ce să se întâmple acest lucru, de ce acele persoane să fie privite cu alţi ochi de către cei din jurul lor? Dacă ei au ales să îşi tatueze corpul ăsta nu înseamnă că sunt nişte oameni închişi la minte (ei bine mai există şi câteva excepţii, că altfel nu se poate), că fac numai rău sau mai ştiu eu ce.

Poate să fie o persoană care este cea mai bună din domeniul său şi să fie tatuată, asta nu îi schimba cu nimic statutul de om inteligent, asta nu ar trebui să îl împiedice să devină un om de succes într-o firmă, să reuşească să facă ceva în viaţă. Fiecare alege ce să îşi facă pe propriul corp, iar asta nu ar trebui să reprezinte o piedică.

Trăim în secolul 21, nu?! Păi atunci haideţi să ne comportăm ca nişte oameni deschişi la minte, care sunt pregătiţi să accepte noul şi să nu mai arate cu degetul persoanele care nu sunt exact ca ei, pentru că până la urma fiecare suntem unici şi nu mi se pare normal că o persoană tatuată să fie discriminata.

Probabil va întrebaţi de ce scriu despre acest lucru şi de ce nu sunt de acord cu această discriminare. Ei bine scriu despre asta, deoarece am prieteni care au tatuaje, am şi eu unul şi nu mi se pare normal ca în secolul 21 aspectul fizic să fie aproape singurul lucru care să conteze.

Sursele imaginilor le gasiti aici si aici.

Asadar, am gasit mai multe imagini cu persoane tatuate pe un grup de pe facebook si vreau sa vi le arat si voua.

Sursele imaginilor de mai sus le gasiti aici.

Cu toţii sigur ne-am pus această întrebare la un moment dat, cred. Oare fiecare dintre noi îşi cunoaşte îndeajuns de bine propria persoană, oare fiecare îşi cunoaşte limitele? Sincer îmi e greu să cred că, cineva poate spune cu mâna pe inimă că se cunoaşte atât de bine încât nu poate fi surprins cu nimic niciodată. Că îşi cunoaşte emoţiile şi trăirile atât de bine încât nu îl mai mişca nimic.

Dar ce se întâmplă atunci când observi că, aparent, prietenii pe care îi cunoşti de o viaţă întreagă au ajuns să te cunoască mai bine decât te cunoşti tu? Păi cred că atunci ar trebui să mai reflectezi puţin şi la persoana ta, la viaţa ta, la tine într-un cuvânt. Bănuiesc că după o anumită perioadă în care ai reflectat la viaţa ta, vei ajunge să te cunoşti mult mai bine.

Dar dacă ajungi tu să îţi cunoşti prietenii mai bine decât se cunosc ei, dacă ajungi să îi citeşti după primul gest care îl fac, după primul cuvânt care îl spun, iar tu să le comunici acest lucru? Oare cum te-ar privi ei dacă tu le-ai spune anumite lucruri pe care nici ei nu le ştiu şi pe care probabil le vor descoperi mai târziu?

Sincer, eu pot spune că nu mă cunosc îndeajuns de bine pentru că putea fi sigur de ceva anume. Cu siguranţă în decursul anilor mi se va schimba percepţia în legătură cu mine, cu viaţa mea, cu prietenii mei, cu tot ceea ce mă înconjoară iar acum mi se pare sigur că o stâncă. Nimic nu este bătut în cuie şi sigur până la final. Sunt multe variabile care se pot schimba numai dacă ai mers pe un alt drum.

Anumite lucruri se pot schimba chiar şi numai făcând un lucru indirect, un lucru care acum nu are nici o logică, dar în viitor poate să aibă. Aşadar, nu mă cunosc îndeajuns de bine, dar probabil nici nu voi reuşi să mă cunosc 100%. Deocamdată mă mulţumesc cu cât am, iar pe viitor dacă ceva anume se mai lasă descoperit, atunci este binevenit.

Sursele imaginilor le puteti gasi aici si aici.

Se pare ca pana la urma m-a lasat monitorul la un moment dat, de aceea am lipsit saptamana aceasta de pe blog si din mediul online. Sincer mi-a prins bine aceasta saptamana de pauza, in care am avut timp sa mai pun mana pe o carte, sa imi ocup timpul cu orice altceva. Dar din pacate mi-ar fi trebuit si accesul la computer pentru alte probleme urgente.

Dar se pare ca pana la urmă s-a rezolvat totul şi eu am împrumutat un monitor de la un prieten până îmi cumpăr altul. Trebuia să mă vedeţi pe ninsoare cărând monitorul in braţe precum Păcală cu uşa. Dar totul este bine când se termină cu bine.

Se pare că am avut timp să citesc şi o carte, asta pentru că am urmat sfatul lui Derscanu şi anume, am citit Creatura scrisă de către John Saul. Sincer cică vroia să fie o carte horror, dar mie nu mi s-a părut absolut deloc ceva de genul ăsta.

Din păcate mie personal mi s-a părut o carte destul de slabă, în care direct din capitolul 3 mi-am dat seama cine este “vinovatul” şi firul poveştii care avea să se deruleze, chiar dacă avea 27 de capitole. Mi s-a părut o carte scrisă pentru cei care vor să facă nişte lecturi uşoare. Dar dacă sunt persoane cărora le plac acest gen de cărţi sunt invitaţi să o citească.

Aaa şi uitasem, am mai citit acum ceva timp o carte numită Gestapo, scrisă de către Sven Hassel. Cartea aceea chiar mi-a plăcut şi cred că mă voi apuca să o recitesc. Vă recomand această carte pentru că este foarte interesantă şi merită citită.

Sursele imaginilor le gasiti aici si aici.

Ţin minte că am văzut acum ceva timp nişte filmuleţe care pur şi simplu mi-au plăcut la nebunie dar am uitat de ele. Ei bine uite că acum mi- amintit din nou de ele si vreau să le impărtăşesc cu voi. Pe mine cel puţin m-au lăsat mască si aş vrea să fac şi eu ceea ce au făcut cele 3 persoane care au contribuit la realizarea filmuleţelor. Cine ştie, poate o să am norocul sa fac aşa ceva. Vă las să urmăriţi filmuleţele mai jos. Sunt 3 la număr.