De ceea ce îţi este frică, de aia nu scapi.

 

Frica a ajuns să ne conducă într-o oarecare măsură, iar dacă continuăm să ne fie frică nu vom evolua niciodată din stadiul în care suntem acum, nu neapărat evoluţie pe scara fizică ci mai mult evoluţie pe scara spirituală, mentală. Cum am mai spus şi în articolele precedente eu sunt pe principiul evoluţiei speciilor, asta pentru a face o paranteză.

(more…)

Vorbe în vânt.

Am ajuns să nu mă mai încred în oamenii care vorbesc mult şi fac puţin, de mult prea multe ori am dat de persoane de genul ăsta, la care doar gură este de ei, nu fac altceva decât să trăncănesc întruna şi să nu se vadă absolut nimic în urma lor. Mă întreb dacă ei se aud ce vorbesc, dacă se aud ce promisiuni fac pe care nu le duc la îndeplinire. (more…)

Spaţiul personal.

Cine a făcut măcar puţină negociere în liceu măcar, elementele de bază, ştie că spaţiul personal al fiecărei persoane este undeva între 50 şi 150 de cm, dar acum ne referim la spaţiul personal de zi cu zi, care este încălcat de către alte persoane fie că vrem, fie că nu vrem. Poate şi noi încălcăm spaţiul personal al altcuiva fără să ne dăm seama de acest lucru, dar eu încerc să evit acest lucru. (more…)

O gură spurcată.

Unii romani, nu toţi, pentru că nu îi băgăm pe toţi în aceeaşi oală, cred că din 10 cuvinte care le ies pe gură, 9 dintre ele sunt înjurături. Observ că neamul nostru are o imaginaţie foarte bogată şi scot înjurături din orice, din piatră seacă, din capra vecinului, gropi, garduri, lopeţi, tot ce le cade la mână şi poate fi folosit pentru a spurca pe altcineva.
(more…)

Absenţa cuiva, sau a ceva.

Simţi absenţa unui obiect, a unei persoane, a unei stări de un anumit fel doar când aceasta sau acesta dispare. Când este prezentă nu o bagi în seamă, devine o obişnuinţă, devine ceva care fac parte din tine, dar când a dispărut începi să intri în panică, în sevraj, ca un drogat care nu şi-a luat doza la momentul potrivit (exagerez acum). (more…)